Obiective si autodistrugere

obiective si autodistrugere

Obiective si autodistrugere – fluturii de noapte

 

 “…that is what life is for
it is better to be a part of beauty
for one instant and then cease to
exist than to exist forever
and never be a part of beauty…”

Don Marquis, The lesson of the moth.

 

Fluturii de noapte

Imposibil să nu-i observăm: fluturii de noapte sunt o prezență constantă a serilor noastre de vară. În aer liber sau acasă, se plimbă în jurul surselor de lumină și vin din ce în ce mai aproape, ca și cum ar fi atrași de o forță irezistibilă. Și când sursa de lumină este o flacără, această atracție devine mortală: fluturașul se contopeşte cu ea, până ajunge să se jertfească, într-o trecere scurtă și intensă.

Această dorință de a se apropia de foc, această atracție fatală către ceva periculos, această dorință de a renunța la viață doar pentru a trăi o experiență extatică de frumusețe și iluminare, a fost întotdeauna o sursă de curiozitate și inspirație, iar poeții și scriitorii au vărsat râuri de cerneală pentru a descrie frumusețea și magia acestei căutări a „momentului suprem”.

Si mie îmi place, de asemenea, să mă las purtat de poezie și, cu siguranță, imaginea unei ființe dispuse la orice sacrificiu, chiar și cel extrem, pentru a-și atinge scopul vieţii, nu poate să nu mă fascineze.

Dar, întrucât cred în raționalitate, cred în inteligența naturii, cred în evoluție și în selecția naturală, mi se pare într-adevăr neplauzibil faptul ca o ființă vie să fie atât de stupidă încât să se sinucidă doar pentru a oferi material de inspirație poeților și vorbitorilor motivaționali și, prin urmare – pentru un astfel de comportament autodistructiv – trebuie să existe un motiv diferit și mai convingător.

Acest motiv există, este foarte banal și prozaic și nu are nicio trăsătură poetică: fluturii de noapte sunt animale nocturne și, prin urmare, au evoluat pentru a se putea orienta în condiții de lumină foarte scăzută. În situații normale, sistemul lor de orientare a funcționat foarte bine milioane și milioane de ani; cu excepția cazurilor rare de incendii de pădure, noaptea nu au existat alte surse de lumină în afară de lună și de stele.

Față de o sursă de lumină artificială, infinit mai puternică decât nivelurile de luminozitate pentru care este proiectat, sistemul de orientare al fluturilor de noapte înnebunește (nici mai mult, nici mai puțin decât atunci când rămânem amețiți de farurile unui autovehicul), insecta își pierde punctele de referință, nu mai este capabilă să înțeleagă mediul și nu mai poate să ia deciziile cele mai potrivite supraviețuirii sale: pur și simplu, se lasă atrasă de această lumină. Și arde.

Obiective si autodistrugere

Și noi, ca ființe umane, avem un sistem de orientare intern foarte sensibil, care ne permite să luăm cele mai bune decizii pentru supraviețuirea noastră, atunci când vine vorba de a decide ce să facem cu viața noastră, cum să alegem obiectivele care trebuie urmărite, alegerile morale care trebuie luate.

Acest sistem de ghidare internă a funcționat minunat timp de milioane de ani: poate că nu ne-am dat seama niciodată, dar dacă suntem aici, astăzi, se datorează faptului că TOȚI strămoșii noștri au făcut cele mai bune alegeri, au supraviețuit și s-au reprodus. Cine a ales greșit, nu a lăsat moștenitori…

A trăi  într-un trib din junglă, dar și – pentru a ne apropia de noi – într-un sat sau într-un mediu rural, chiar dacă în urmă cu doar câteva decenii, implica foarte puține alegeri “majore”, în legătură cu partenerul, cu  serviciul, cu familia, cu copiii. De fapt, multe dintre aceste alegeri erau obligatorii și, în orice caz, fiecare persoană – chiar și în condiții de analfabetism sau de ignoranță – deținea o busolă interioară pe care se putea baza cu încredere pentru a lua aceste decizii.

Odată cu apariția societății de consum, odată cu bombardarea senzorială a mass-media, acest sistem nu mai funcționează: suntem în permanență tentați de obiecte de cumpărat, parteneri care trebuie găsiți, obiective care trebuie urmărite.

Ajunge să ieșim un moment pe stradă sau să pornim televizorul sau intrăm pe internet și iată că suntem imediat agresați de o  avalanșă de mesaje: „cumpără-mă”, “uită-te la mine”, “votează-mă”, “sunt obiectivul tău”.

Publicitatea – care nu este altceva decât o industrie pentru a crea nefericirea – face tot posibil pentru a ne face nemulțumiți de situația noastră actuală și ne convinge că singura soluție pentru a scăpa de nefericire este achiziționarea acestui sau acelui produs; de fapt, lupta pentru atenție este adevăratul război pe care corporațiile și guvernele îl portă pe pielea noastră.

Și întregul sistem vizează bombardarea senzorială.Un studiu făcut la Stanford a calculat că azi, când ne uităm la un film de două ore, primim atâția stimuli cât primea un țăran din Evul Mediu în întreaga lui viață!

Și ne dăm seama că avem un număr incredibil de alegeri disponibile, absolut de neconceput până acum câțiva ani: putem cumpăra aproape orice, putem călători ușor în orice țară, putem intra pe Facebook și realizăm că avem mii de potențiali parteneri din care să alegem, suntem ca niște copii într-un magazin de jucării cu dimensiuni fără de sfârșit.

În această sărbătoare a ofrandei, în care totul pare a fi la dispoziția noastră, sistemul nostru de orientare interior o ia razna și nu mai e în stare să facă alegeri înțelepte.

Obișnuiți să luăm decizii în condiții de liniște, ne lăsăm atrași de obiectivul cel mai luminos, mai atractiv, mai tentant. Așa că, punem toată energia și angajamentul în urmărirea obiectivelor pe care alții le decid pentru noi și care par tandre, luminoase și minunate.

Dar când,în sfârșit, reușim să le atingem, ne ardem.

Nu știu dacă există o soluție: pentru fluturele de noapte, dacă ar putea alege – singura ar fi să se retragă în pădure și să stea departe de luminile artificiale care au ca rezultat unic distrugerea lor fizică.

În ceea ce ne privește, opțiunea de a ne retrage în munți pentru a medita și a ne ruga este cu siguranță o opțiune posibilă, dar –într-adevăr – foarte puțin practică. La un moment dat, societatea noastră are avantajele ei, și nu e așa de ușor să renunți la ele.

Poate, fără a fi nevoie să ne retragem într-o mănăstire, a ne opri din când în când, blocând, cel puțin temporar,bombardarea cu ispite publicitare, social-media, mesaje manipulatoare, și a găsi niște momente de tăcere pentru “a face liniște”, pentru a intra în contact cu dorințele noastre „reale”, cu potențialul nostru „adevărat”, cu busola noastră internă, cu sinele nostru superior… ei bine, acesta este, cu siguranță, un lucru posibil.

Și atunci, a ne găsi în acest spațiu de liniște și claritate, ne va permite să evaluăm cu detașare cele câteva mii de propuneri care par așa de minunate și promițătoare.

Dar care ne vor distruge…

 

Articol scris de Bruno Medicina
Trainer Coaching, Extreme Training

Te-ar putea interesa și:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Cursuri online